O privire cronologică asupra modului în care scriitorii adventiști de ziua a șaptea timpurii au înțeles cuvintele lui Isus Hristos cu privire la Botez, găsite în Matei 28:19.
„În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt” (Matei 2:19)
Credeau pionierii adventiști de ziua a șaptea că aceste cuvinte erau neautentice și nu trebuiau folosite? Sau s-ar putea ca, deoarece pionierii nu credeau ca majoritatea lumii creștine în ceea ce privește „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, acest lucru să le fi dat motive să respingă formula? Ce înseamnă cuvintele marii însărcinări? De ce se pare că în alte părți ale Noului Testament oamenii erau botezați doar „în numele lui Isus”? Acest document este o compilație cu comentarii minime, care va dezvălui unele soluții la aceste întrebări.
Uriah Smith, The Bible Students Assistant (1858)
„Suntem botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt (Matei 28:19). Prin aceasta ne exprimăm credința în existența singurului Dumnezeu adevărat, în mijlocirea Fiului Său și în influența Duhului Sfânt.”
Așadar, imediat putem observa în mod clar că adventiștii AZȘ au acceptat această formulă și exprimă clar că ei cred în existența Unui Dumnezeu și Tată al tuturor, a Fiului Său și a Duhului Sfânt. Acest lucru este important de înțeles, deoarece unii ar vrea să facă să pară că ei credeau numai în Tatăl și Fiul.
Ellen White (1864)
„Această mare însărcinare se referă la evanghelie, la credință, la botez, la mântuire și la darurile spirituale. Evanghelia urma să fie predicată atâta timp cât existau păcătoși care să o audă. Credința este la fel de necesară de-a lungul întregii ere creștine. Botezul este o rânduială perpetuă în biserică, iar slujitorii din secolul al XIX-lea botează „În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”, deoarece însărcinarea originară o cere. Termenii de mântuire enunțați în această însărcinare trebuiau să fie menținuți atâta timp cât păcătoșii puteau fi mântuiți. În paralel cu toate acestea, găsim în aceeași însărcinare daruri spirituale. În absența dovezilor că darurile urmau să fie limitate la o anumită perioadă a Bisericii Creștine, această însărcinare singură este o dovadă suficientă a perpetuității lor.” {3SG 9.4}
GLAD TIDINGS OF SALVATION, T. M. STEWARD, Review and Herald – 5 noiembrie 1867
„Totuși, va întreba cineva, oare această poruncă se extinde dincolo de apostoli? Eu cred că da. Nu cred că Hristos se aștepta ca ei vor trăi îndeajuns de mult pentru a predica Evanghelia întregii lumi. În Matei 28: 19, citim: „De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt …și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii”. Nu se aștepta ca ei să trăiască și să învețe până la sfârșitul lumii. Înțeleg că această însărcinare se adresează tuturor celor pe care El îi va alege în timpul dispensației pentru a predica Evanghelia. Atunci, având această însărcinare în mâinile noastre și făgăduința Mântuitorului nostru, suntem autorizați să predicăm Evanghelia, dacă El ne-a chemat. Ar trebui să fim atenți la faptul că El ne-a chemat și, de asemenea, că suntem calificați pentru această lucrare.”
HOLINESS TO THE LORD, BY ELD. I. SANBORN, Review and Herald – 18 februarie 1869
„Isus vorbește astfel acestui om convertit: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Și Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el” Ioan 14: 23. Aici putem vedea clar că Isus măsoară dragostea noastră față de El prin actele noastre de ascultare. El le-a spus apostolilor: «„Apoi Isus a venit la ei și le-a vorbit, zicând: Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer și pe pământ. De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”»”
Did the Apostles Baptize in the Name of the Holy Ghost? D. M. Canright, Review and Herald – 22 august 1871
„În marea însărcinare a lui Hristos din Matei 28:19, 20, El i-a însărcinat pe apostolii Săi să-i boteze pe oameni în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Acest lucru pare foarte clar și decisiv că numele tuturor celor trei ar trebui să fie folosite în botez; totuși, deoarece în mai multe locuri se menționează că oamenii au fost botezați în numele lui Isus, de aceea unii concluzionează că numele lui Isus a fost singurul din cele trei folosit în acel act.
În această privință, există un gând sugerat în Fapte 19:1-3: „S-a întâmplat că pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus, a venit în Efes. Și găsind câțiva ucenici le-a zis: Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Și ei i-au zis: Nici n-am auzit măcar că este un Duh Sfânt. Și el le-a zis: Dar cu ce botez ați fost botezați? Și ei au răspuns: Cu botezul lui Ioan”. De ce i-a întrebat despre botezul lor când ei au spus că nu au auzit de Duhul Sfânt? În mod evident, ca să spună astfel: Cum se poate ca voi să nu fi auzit nici măcar de Duhul Sfânt, când totuși ați fost botezați? Cum ați putut fi botezați și totuși să nu auziți de Duhul Sfânt, când acesta este numit chiar în actul botezului? Atunci, pentru ce ați fost botezați? Având ideea că creștinii au fost botezați în numele Duhului Sfânt, aceasta a fost prima și cea mai firească întrebare care s-ar fi ridicat în mintea lui Pavel; în timp ce, dacă acest nume nu a fost auzit în timpul botezului, pare să existe puține sau niciun motiv pentru ca el să pună întrebarea despre botezul lor. După părerea mea, acesta pare un punct de vedere destul de puternic.”
Aici este unul dintre primele motive pentru care pare să existe o astfel de contradicție în scripturi.
Christ’s Commission to his Disciples, CHAS. B. REYNOLDS, Review and Herald – 8 aprilie 1873
„Când Hristos a încredințat însărcinarea Sa ucenicilor Săi, era ca ei să împlinească voia Sa, precum El a împlinit voia Tatălui Său: „De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin” Matei 28:19, 20. Apostoli, ucenici, evangheliști, pastori, toți trebuie să îndeplinească și să învețe lucrurile pe care le-a făcut și le-a învățat Hristos (Luca 4:16), altfel sunt niște apostați, mincinoși față de marea însărcinare sub care pretind că acționează. Dacă ei sunt una în Hristos, vor face voia Lui, așa cum El, fiind una în Tatăl, îndeplinește voia Tatălui. Acest lucru completează lanțul și realizează o armonie deplină sub toate dispensațiile. Ioan 14:24.
Să ne ferim, așadar, de cei, indiferent cât de importanți sau de învățați ar fi, care adaugă sau scot ceva din învățătura și exemplul lui Isus; căci oricine învață fie mai mult, fie mai puțin decât a poruncit Hristos, nu poate fi un adevărat ucenic al său. „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am profețit noi în Numele Tău, și n-am scos noi demoni în Numele Tău, și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Și atunci le voi spune: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea!” Matei. 7:21, 23. „La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi după cuvântul acesta, este pentru că nu au lumină.” Isaia. 8:20.”
Un limbaj foarte puternic se vorbește în sprijinul formulei din Matei 28:19 în marea însărcinare. Dacă dragostea noastră pentru Isus se măsoară prin ascultarea noastră față de El, atunci ce facem atunci când respingem cuvintele Sale cu privire la botez? Poate că ar trebui să fim foarte atenți la orice acuzații care ar putea pune la îndoială cuvintele cu privire la botez.
Visions and Prophecy. HAVE THEY BEEN MANIFESTED AMONG SEVENTH-DAY ADVENTISTS?, G. I. Butler, Review and Herald – 12 mai 1874
„«Apoi Isus a venit la ei și le-a vorbit, zicând: Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer și pe pământ. De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin» Matei 28:18-20. În virtutea acestei însărcinări, oamenii au fost autorizați să predice Evanghelia încă de când Hristos s-a înălțat la cer. Faptul că aceasta se extinde până la sfârșitul veacului nu poate fi contestat de nimeni. Împreună cu aceasta este făgăduința unei asistențe spirituale speciale, a unor daruri minune. Această însărcinare nu poate fi limitată numai la apostoli; la fel cum nici ajutorul făgăduit nu poate fi…
Această putere a fost acordată prin Duhul Sfânt și numai în virtutea influenței acestuia. Acel Duh este agenția prin care se realizează orice convertire. În numele acestuia, fiecare credincios este botezat. Fiecare convertire efectuată de Duhul Sfânt este cu adevărat un miracol, cu adevărat dincolo de orice putere umană. Dacă, prin urmare, fiecare credincios trebuie să fie botezat în numele acestui agent, trebuie să fie evident că manifestarea acestuia trebuia să continue atâta timp cât existau credincioși. Astfel, Domnul Nostru declară în Matei: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. Cum avea să fie cu ei? Niciodată, de la înălțarea Sa, nu a fost personal cu ucenicii Săi. Făgăduința prevede, așadar, că El va fi cu ei prin Duhul Său. Acel Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul; și prin intermediul duhului s-a înfăptuit orice minune. Aici avem o dovadă certă că agentul prin care se manifestau darurile minune urma să continue cu adevărata biserică până la sfârșitul veacului.”
A FEW REASONS FOR OBSERVING THE SABBATH, Eld. PRIN, Eld. A. O. BURRILL, Review and Herald – 5 aprilie 1876
„Întrucât am fost invitat să vă vorbesc în această seară, voi da citire din Matei 28:19, 20: „De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”. Aceste cuvinte conțin marea însărcinare a Domnului Nostru, prin autoritatea căreia apostolii Săi de atunci și slujitorii Săi de după aceea trebuiau să meargă și să învețe Evanghelia tuturor națiunilor. Dar ce trebuiau ei să învețe? Mandatul este clar: Învățați-i, spune textul, „învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Prin aceasta, observați că El se referă la lecțiile și instrucțiunile pe care le dăduse în timpul slujbei Sale aici pe pământ. Astfel, ei trebuie să-și amintească și să pună în practică aceste lecții pe care le-au învățat de la Hristos.”
Ellen White (1878)
„Prejudecata evreilor a fost stârnită pentru că ucenicii lui Isus nu au folosit exact cuvintele lui Ioan în ritualul botezului. Ioan boteza pentru pocăință, dar ucenicii lui Isus, în urma mărturisirii credinței, botezau în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Învățăturile lui Ioan erau în deplină armonie cu cele ale lui Isus, însă ucenicii săi au devenit invidioși de teamă că influența lui se micșora. Între ei și ucenicii lui Isus s-a iscat o controversă cu privire la forma cuvintelor potrivite pentru a fi folosite la botez și în cele din urmă cu privire la dreptul celor din urmă de a boteza.” {2SP 136.3}
Thoughts on Baptism No. 8, J. H. Waggoner, Semnele Timpului – 3 iunie 1880
„Deoarece în Faptele Apostolilor 2:38; 8:16 și 19:5 se spune că erau botezați în numele lui Isus, unii au dedus că apostolii au botezat numai în numele lui Hristos. Dar această concluzie este lipsită de orice temei. Pentru a descoperi falsitatea acestei idei, va fi necesar doar să examinăm termenii însărcinării în temeiul căreia au acționat.
1. Mântuitorul le-a spus să facă ucenicidin toate națiunile și să-i boteze în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.
2. Le-a poruncit să rămână la Ierusalim până când vor fi înzestrați cu putere de sus. Nu trebuiau nici să predice, nici să boteze până când Duhul Sfânt nu va veni peste ei.
3. Puterea făgăduită a venit peste ei în ziua Cincizecimii; și în acea zi a fost rostită prima predică după ce a fost dată marea însărcinare.
4. Dacă nu botezau în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, nu se supuneau poruncii Domnului lor – nu îndeplineau însărcinarea în temeiul căreia acționau și prin care numai ei aveau autoritatea de a boteza. Avem încredere că nimeni nu va fi dispus să riște să ajungă la o astfel de concluzie.
Dacă înregistrarea din Faptele Apostolilor ar fi singura dovadă în acest caz, omiterea numelor Tatălui și a Duhului Sfânt ar putea fi considerată ca fiind convingătoare. Dar știind că ei acționau în baza unei însărcinări, ai cărei termeni specifici cereau folosirea celor trei nume sacre, cazul pare cu totul diferit. Când luăm în considerare prejudecata care exista printre evrei împotriva persoanei și a numelui lui Isus, vedem un motiv întemeiat pentru care numele Său ar trebui să fie prezentat în mod deosebit pentru ei, pentru că nu exista o astfel de prejudecată împotriva numelor Tatălui și Duhului Sfânt. Dar să tragem de aici concluzia că nu au ascultat de porunca Domnului Lor – că nu și-au îndeplinit însărcinarea de a boteza în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt – este mai mult decât ne permite mărturia inspirată.”
Mai sus, Waggoner oferă mai multe sugestii și detalii cu privire la aceste contradicții
Baptism, James White, Review and Herald – 14 februarie 1878
„Pentru ca rânduiala botezului să fie administrată în mod corespunzător, administratorul ar trebui să-l instruiască pe candidat în următoarele, particulari.
1.Să își închidă gura în clipa în care administratorul a terminat de rostit cuvintele: „Te botez acum, în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, amin” și să se asigure că nu-și trage respirația în timp ce este scufundat în apă. Dacă acest lucru va fi respectat cu strictețe de către candidat, nu se va simți stânjenit de o strangulare neplăcută”.
Ambassadors for Christ, James White, Semnele timpului – 14 noiembrie 1878
„Ambasadorii lui Dumnezeu, adevărații slujitori ai lui Hristos, prin autoritatea marii lor însărcinări, botează «în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt». Acest lucru nu numai că arată importanța botezului, ci și faptul că atât Tatăl și Fiul, cât și Duhul Sfânt, au un rol în convertirea păcătoșilor. Tatăl este Legiuitorul nostru, Hristos este Mijlocitorul nostru, iar Duhul Sfânt este cel care ne mustră, ne mângâie și ne sfințește. Dumnezeu să aibă milă de cei care se convertesc printr-o evanghelie în care nu este prezent decât Fiul, lăsându-L pe Tatăl în afară cu totul, iar scufundarea înlocuiește locul Duhului Sfânt. Nu este de mirare că slujitori din acest fel se îndepărtează de limbajul găsit în însărcinarea originală și își botează convertiții în «numele Domnului Isus»”.
Ellen White (1878)
„Acești ucenici nu cunoșteau misiunea Duhului Sfânt, pe care Isus a făgăduit-o poporului Său credincios, pentru a fi viața și puterea bisericii. Când Pavel i-a întrebat dacă au primit Duhul Sfânt, ei au răspuns: „ Nici n-am auzit măcar că este un Duh Sfânt”. Pavel a întrebat: „ Dar cu ce botez ați fost botezați?”, iar ei au răspuns: „ Cu botezul lui Ioan”. Apostolul a început apoi să le prezinte marile adevăruri care sunt temelia nădejdii creștinului.” {3SP 416.3}
„Le-a istorisit despre viața lui Hristos pe pământ și despre moartea Sa crudă și rușinoasă. Le-a relatat cum Domnul vieții a sfărâmat barierele mormântului și a înviat triumfător asupra morții. El a repetat însărcinarea Mântuitorului către ucenicii săi: „ Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer și pe pământ. De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. De asemenea, le-a vorbit despre făgăduința lui Hristos de a trimite Mângâietorul, prin a cărui putere se vor face semne și minuni puternice, și a descris împlinirea glorioasă a acestei făgăduințe în ziua Cincizecimii.” {3SP 416.4}
THOUGHTS ON MATTHEW 28:19, BY G. W. Amadon, Review and Herald – 29 ianuarie, 1880
„În acest text, Domnul Nostru poruncește ca neamurile pământului să fie botezate „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Întrebare: Faptul de a fi botezat „în numele Tatălui” nu înseamnă oare că scopurile și acțiunile noastre sunt în armonie cu voința sfântă a Tatălui? Acum, în sensul cel mai deplin al acestui pasaj, pot fi botezați în numele Tatălui persoane care, cu bună știință sau din ignoranță, trăiesc în neascultare față de legea Tatălui? Această lege, cele zece porunci, este o transcriere a gândului Său. Prin supunerea față de această lege, prin credința în sângele lui Hristos, suntem apropiați de Dumnezeu. Dar ce se întâmplă cu acel botez în care indivizii sunt botezați în eroarea respectării unui Sabat fals? Pot fi astfel, în litera și spiritul lor, în sensul cel mai înalt al marii însărcinări, botezați în numele Tatălui
Din nou, persoanele trebuie să fie botezate „în numele Fiului”. Oare nu înseamnă și aceasta că trebuie să fim una cu Fiul? Dar cum ar putea fi botezat „în numele Fiului”, în sensul complet al textului, cineva care ignoră în totalitate unele dintre cele mai clare cerințe ale „credinței lui Isus”? „Porunca respinsă” a lui Ioan al XIII-lea ar putea fi menționată ca un exemplu particular, cu toate că ar putea fi menționate multe altele.
În cele din urmă, persoanele trebuie să fie botezate „în numele Duhului Sfânt”. Acum, cu toată sinceritatea, poate o persoană, în sensul cel mai deplin al acestui pasaj, să fie botezată în numele Duhului Sfânt și, în același timp, să nege perpetuitatea darurilor Duhului lui Dumnezeu? Această idee ar putea fi mult prelungită, dar simpla sugestie pare suficientă.”
Iată câteva lucruri pe care le observăm acum: 1. Este clar că biserica AZȘ a folosit această formulă. 2. Pionierii nu au fost deloc adepți ai botezului doar în numele lui Isus. 3. Vedem un raționament cu privire la ceea ce înseamnă să fii botezat în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.
GOSPEL BAPTISM, BY ELD. D. T. BOURDEAU, Review and Herald – 12 februarie, 1884
„Apoi Isus a venit la ei și le-a vorbit, zicând: Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer și pe pământ. De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt” Matei 28:18, 19.
„Această poruncă dată de Isus ucenicilor Săi chiar înainte de înălțarea Sa, nu vine de la un om obișnuit, ci de la Fiul divin al lui Dumnezeu, căruia i-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ, prin această poruncă, sarcina de a boteza este legată în mod inseparabil de a învăța Evanghelia. Aceeași autoritate care le poruncește aici ucenicilor să învețe neamurile, le poruncește în egală măsură să-i boteze. Observați că autoritatea Tatălui Veșnic și a Duhului Sfânt este la fel de adevărat implicat în această poruncă ca și cea a Fiului lui Dumnezeu; căci botezul trebuie administrat „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Botezul fiind poruncit de o autoritate atât de înaltă și ocupând un loc atât de proeminent în însărcinarea evanghelică, merită cu siguranță atenția noastră serioasă și ne putem aștepta în mod rezonabil ca Cuvântul lui Dumnezeu să nu eșueze în a ne da adevărata sa semnificație.”
Întrebări și răspunsuri, G. W. Morse, Review and Herald – 16 februarie 1886
384 – DE CE BOTEZAȚI ÎN NUMELE TATĂLUI, AL FIULUI ȘI AL DUHULUI SFÂNT?
Vă rog să-mi oferiți argumente biblice pentru folosirea numelor „Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt”, în administrarea ritualului botezului, în loc de „Domnul Isus”, așa cum se găsește în Fapte 19:5 și Romani 6:3. S. MCA.
„Însărcinarea dată de Cristos, care se găsește în Matei 28:19, sună în felul următor: „De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Cu siguranță, aceasta este o dovadă cât se poate de clară și de încredere pentru susținerea oricărei doctrine sau practici, fiind un „așa zice Domnul” clar și fără echivoc, și ar trebui să fie suficientă pentru orice cerere. Nu putem vedea că Faptele Apostolilor 19:5 sau Romani 6:3 oferă o autoritate pentru a ne abate de la însărcinarea lui Hristos, sau că acestea intră în vreun fel în conflict cu această însărcinare. În Fapte 19:5 se vorbește despre cazul unor ucenici din Corint, care fuseseră botezați după botezul lui Ioan; și când li s-au dat informații suplimentare referitoare la Duhul Sfânt și la Domnul Isus, au fost rebotezați. Deoarece se afirmă că au fost botezați „în numele Domnului Isus”, nu este o dovadă că nu au fost botezați și în numele Tatălui și al Duhului Sfânt. De ce anume este menționat în mod special „numele Domnului Isus” nu apare, cu excepția cazului în care, ca urmare a tendinței naturale a evreilor de a-L respinge pe Hristos, aceasta era o caracteristică demnă de o mențiune specială. Este de la sine înțeles că au fost botezați în numele Tatălui, deoarece nu exista nicio îndoială în acest sens; iar faptul că acest act de rebotezare era determinat de instrucțiuni referitoare la Duhul Sfânt, ar trebui să fie o dovadă suficientă că au fost botezați și în acest nume. În Romani 6:3, botezul este luat în considerare doar cu referire specială la moartea lui Hristos, și nu în ceea ce privește semnificația sau efectul acestuia în întregime.”
Amintiți-vă declarația de mai sus a lui Canright despre acest subiect și declarația lui Ellen White de pe pagina anterioară. Morse oferă aici și gânduri suplimentare asupra situației, respingând în același timp ideea că ar trebui să existe un conflict între versetele aparent aflate în contradicție între ele.
SCRIPTURAL BAPTISM. NO. 9, J. G. Matteson, Adevărul prezent – 4 decembrie 1886
„Isus i-a însărcinat pe ucenicii Săi să propovăduiască Evanghelia și să boteze în numele Duhului Sfânt, precum și în numele Tatălui și al Fiului. Iar în predica impresionantă rostită de apostol în ziua Cincizecimii, în temeiul acestei însărcinări, botezul a fost prezentat ca o condiție pentru binecuvântarea Duhului Sfânt: „Pocăiți-vă; și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor; și veți primi darul Duhului Sfânt”. Faptele Apostolilor 2:38…
…Pentru a lămuri acest subiect este necesar să înțelegem ce înseamnă să faci ceva în numele lui Dumnezeu, deoarece apostolii nu trebuiau doar să boteze, ci și să învețe în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. (Vezi Mat. 28:19.) A face ceva pentru altul înseamnă a face în locul lui și cu autoritate din partea acestuia. De exemplu, o firmă care include trei persoane îi dă unui om autoritatea de a merge într-o altă țară și de a face afaceri pentru ei, atunci el poate face acest lucru în numele lor, iar acțiunile sale sunt autorizate la fel de bine ca și cum firma însăși ar fi fost prezentă. Dar numărul de persoane din firmă nu ar indica în niciun caz faptul că el ar trebui să efectueze afacerea de trei ori.
Multe texte din Scriptură arată că expresia „în numele lui Isus” înseamnă a face o lucrare pentru Isus având autoritate de la El, iar unde se vorbește despre Isus, este indicat și Tatăl și Duhul Sfânt. Acest fapt devine și mai evident atunci când constatăm că Scriptura nu vorbește nicăieri despre botezul doar în numele Tatălui sau doar al Duhului Sfânt, ci doar numele lui Isus este folosit în acest fel, deoarece El era una cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Ioan 17:21, 22. În ziua Cincizecimii, trei mii de persoane s-au botezat în numele lui Isus Hristos. Faptele Apostolilor 2:38, 41. Omul șchiop din templu a fost vindecat în numele lui Isus Hristos. Cap. 3:6. Consiliul iudaic le-a interzis apostolilor să vorbească și să învețe în numele lui Hristos. Cap. 4:18; 5:40. Bărbații și femeile din Samaria care au crezut în Evanghelie au fost botezați în numele lui Isus Hristos. Cap. 8:12, 16. Pavel a învățat în numele lui Isus Hristos. Cap. 9:27, 29. De asemenea, în Numele lui Isus, a scos afară duhurile rele. Cap. 16:18.
Acestea și multe alte exemple arată că, atunci când apostolii învățau botezul și făceau minuni în numele lui Isus, ei făceau acest lucru în locul Lui și cu autoritatea Sa. Și nimeni nu poate nega în mod rezonabil că această autoritate a fost dată de Tatăl și de Duhul Sfânt, precum și de Fiul, căruia îi aparținea în mod special lucrarea de ispășire și mântuire. De aceea, Isus a zis când a dat însărcinarea ucenicilor săi: „Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer și pe pământ. De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Matei 28:18, 19.
THOUGHTS ON BAPTISM – Nr. 3, BY ELD. PRIN ELD. J. W. WATT, Review and Herald – 18 decembrie 1888
„ … În articolele anterioare s-a luat în considerare ceea ce trebuie să facem pentru a primi botezul în numele Tatălui și în numele Fiului. Am învățat că este necesar să avem o bunăvoință a minții de a păzi toate poruncile Tatălui, să avem credință în Fiul Său și să fim dispuși să ne exprimăm această credință mergând mai departe în toate rânduielile date de Fiul, înainte de a putea primi în mod consecvent botezul în numele Tatălui și în numele Fiului. Ne întrebăm acum ce trebuie să facem pentru a primi în mod consecvent botezul în numele Duhului Sfânt? Evident, trebuie să credem că există un Duh Sfânt și că acesta are ceva de-a face cu mântuirea noastră, altfel nu ar fi fost numit în însărcinarea…
… Având toate aceste mărturii în fața noastră, și multe altele care ar putea fi date, în ce condiție trebuie să fie o persoană pentru a primi botezul în numele Duhului Sfânt, în strictă armonie cu această mare însărcinare? În mod sigur, trebuie să creadă că există un Duh Sfânt, o putere reală trimisă de Dumnezeu în armonie cu făgăduința Sa, că acesta este în lume, mustrând-o de păcat și că el însuși a fost mustrat de către acest Duh; că acum, când se întoarce la Dumnezeu, îi va fi dat ca Mângâietor, iar dragostea lui Dumnezeu va locui astfel în inima sa; și că va fi condus de acest Duh atâta timp cât se va strădui cu ardoare să facă voia lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să aibă credință în darurile Duhului, în măsura în care a reușit să afle despre ele, și trebuie să creadă că Dumnezeu le-a rânduit să fie puse în biserică și că vor rămâne acolo atâta timp cât Dumnezeu are un popor pe pământ.
Poate cineva să fie botezat în numele Duhului Sfânt și acest botez să fie acceptabil pentru Dumnezeu, dacă nu crede că există un Duh Sfânt? Cred că nu. În concluzie, ce găsiți în această însărcinare dată de Mântuitorul?
1. Pentru a fi botezați în numele Tatălui, trebuie să păstrăm sau să fim dispuși să păzim poruncile Tatălui. Aici avem păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
2. Pentru a fi botezați în numele Fiului, trebuie să avem credință în Fiul și să fim dispuși să arătăm această credință prin conformarea la rânduielile pe care ni le-a dat Fiul lui Dumnezeu. Aici avem credința lui Isus.
3. Pentru a fi botezați în numele Duhului Sfânt, trebuie să credem că există un Duh Sfânt în lume, cu slujbele și darurile acestuia.”
Uitați-vă la primul citat oferit, care vine de la Uriah Smith, pe prima pagină. Adventiștii de ziua a șaptea cred în existența nu numai a Tatălui și a Fiului, ci și a Duhului Sfânt. Ei credeau în trei, deși, din nou, nu în același mod „tradițional” trinitarian.
BAPTISM, BY MRS. T. M. LANE, Review and Herald – 5 iulie 1892
„ «De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt» Matei 28:19. În timp ce Isus le transmitea ultimele instrucțiuni ucenicilor Săi, chiar înainte de a se înălța la cer, El a făgăduit mântuirea celor care vor crede și vor fi botezați…
„… Potrivit cuvintelor marii însărcinări, trebuie să fim botezați în „numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Fiind botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, devenim, în sens foarte sacru, una cu Dumnezeu; adică, cât de aproape putem fi ca Ei în duh și în adevăr. Acum, cum poate cineva să fie botezat în mod real și adevărat în numele Tatălui, și totuși să încalce în mod constant legea Tatălui, care este revelația voinței, ca în cazul celor care păzesc în mod onest prima zi a săptămânii ca Sabat? Și cum poate fi botezat în mod real și adevărat în numele Fiului o persoană care se opune literei și practicii unor îndatoriri foarte importante cuprinse sub titlul de credință în Isus? De exemplu, citiți capitolul 13 din Ioan. Și cum poate o persoană să fie botezată în mod real și adevărat în numele Duhului Sfânt, și totuși să fie diametral opusă în doctrină și practică darurilor și lucrărilor Duhului Sfânt al lui Dumnezeu?…”
Begging the Questions, M. E. Kellogg, Review and Herald – 10 aprilie 1894
„Este evident de ce sunt folosite cele trei nume, pentru că în experiența care culminează în actul botezului au fost implicate trei agenții – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Noi ne pocăim față de Dumnezeu, avem credință în Hristos și așteptăm ca Duhul Sfânt să ne sfințească.”
Din nou, aici vedem mai multe răspunsuri cu privire la ceea ce înseamnă să fii botezat în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt și o recunoaștere clară a credinței în existența celor trei agenții. De asemenea, trebuie remarcat faptul că se pune un accent deosebit pe Duhul Sfânt, pe lucrarea și darurile acestuia, și nu pe folosirea formulei pentru a cere un anumit punct de vedere asupra persoanei Duhului Sfânt. Aceasta era poziția pionierilor, deoarece se înțelegea că personalitatea Duhului Sfânt va fi întotdeauna o chestiune de dezbatere.
E. J. Waggoner, Adevărul Prezent – 30 mai 1895
„În numele lui Isus – Această afirmație înseamnă pur și simplu că ei vor fi într-adevăr o Biserică a lui Hristos, membri ai trupului Său. Acest lucru este evident din faptul că biserica este trupul lui Hristos, iar oamenii devin membri ai ei prin botez (vezi 1Corinteni 12:13; Galateni 3:27, care au fost deja citate); și mai mult, cei care sunt astfel botezați în Hristos sunt botezați în numele Fiului, precum și în cel al Tatălui și al Duhului Sfânt. Matei 18:19
Prin urmare, a fi adunați în numele lui Isus înseamnă a fi adunați în supunere umilă față de El ca singurul Cap al bisericii și singurul care are autoritatea de a da porunci bisericii…”.
PREACHING AND BAPTIZING IN HIS NAME, A. T. Jones, Review and Herald – 1 octombrie 1895
„Când slujitorii Săi sunt trimiși să predice „în numele Lui”, primesc și porunca de a boteza în numele Lui: „, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. „Pocăiți-vă; și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos”. Faptele Apostolilor 2:38. În cazul în care predica a fost ținută în numele Lui, botezul poate fi făcut în numele Lui. Altminteri nu, căci în acest caz persoanele care urmează să fie botezate nu vor cunoaște numele Lui; și dacă nu cunosc numele Lui, cum vor putea fi botezați – îngropați, copleșiți, pierduți din vedere – în numele Lui; căci aceasta este ceea ce înseamnă botezul în numele Lui.”
„Faptul că o persoană este botezată în numele Lui înseamnă mult mai mult decât o simplă pronunțare a frazei și apoi o îngropare în apă. A fi botezat în numele Domnului, înseamnă cu adevărat că, așa cum persoana este îngropată, copleșită și pierdută din vedere în apă, tot așa este îngropată, copleșită și pierdută din vedere în numele, caracterul, natura Domnului. Înseamnă că firea și caracterul vechi, original al acelei persoane nu mai sunt văzute în lume, ci în locul lor, firea și caracterul Domnului. Aceasta înseamnă că el nu mai trebuie să se manifeste în lume; ci Dumnezeu, în locul său, se va manifesta în lume prin el.”
„Aceasta este ceea ce înseamnă botezul „în numele Lui”, atât în cuvintele grecești, cât și în doctrina Scripturii. Dar cum vor fi botezați oamenii în numele Lui, dacă nu-i cunosc numele! Și cum vor cunoaște ei numele Lui, dacă nu vor fi instruiți în numele Lui și nu vor face cunoscut numele Lui poporului? O, fie ca toate predicile să fie cu adevărat „în numele Lui”, pentru ca poporul să fie cu adevărat botezat „în numele Lui”, pentru ca făgăduința să se împlinească acum: «Poporul Meu va cunoaște numele Meu».”
Into the Name, Editorial (Editor: M. C. Wilcox, Assistant Editor: E. J. Waggoner), Semnele Timpului – 3 iunie 1897
„Formula de botez, dacă se poate folosi această expresie, care se găsește în Matei 28:19, spune așa „De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Cuvintele nu sunt concepute, totuși, pentru a exprima o formă exactă care ar trebui folosită întotdeauna (vezi Fapte 2:38; 19:5), ci pentru a exprima un fapt important cu privire la ceea ce înseamnă adevărata ucenicie.
Al Tatălui – Numele Tatălui este EU SUNT, Iehova, și exprimă caracterul Celui care„ este drept în toate căile Sale și îndurător în toate lucrările Sale”…. A fi botezat în numele Lui înseamnă a primi din mila, compasiunea, iertarea și bunătatea Sa. Înseamnă a fi făcut neprihănit. Isus a venit în numele Tatălui Său, având neprihănirea Tatălui…
În Numele Fiului – Singurul mare fapt sublim în caracterul Fiului lui Dumnezeu este cel afirmat în Filipeni 2:1. 2:5-8… A fi botezat în numele Lui înseamnă a renunța la sine, a renunța la toate în favoarea lui Dumnezeu, a renunța la orice dorință, la orice ambiție, la orice putere și abilitate și a le așeza pe toate la picioarele Sale binecuvântate, pentru ca El să facă cu ele și cu noi ce vrea. Aceasta este consacrarea. Aceasta era mintea lui Isus. Aceasta este ceea ce trebuie făcut pentru a fi botezat în numele Său.
În Numele Duhului Sfânt – Peste tot în Scripturi, Duhul Sfânt sau Duhul lui Dumnezeu este mijlocul care operează, forța care lucrează, puterea lui Dumnezeu care se manifestă în realizarea scopului Său. Este forța vitală măreață care lucrează voința lui Dumnezeu în armonie cu legea Sa sfântă. A fost puterea creatoare de la început, în creație, care a clocit peste haos și a adus ordine. (Geneza 1:2) Este puterea care recreează și populează din nou pământul pustiu. Psalmul 104:30. Schimbă inima și mintea și aduce la naștere omul nou în Hristos Isus. (Eze. 36:26, 27; Ps. 51:10-12; Ioan 3:3-5). Este acea putere din Cuvânt prin care suntem sfințiți, prin care suntem în stare să înfăptuim neprihănirea legii lui Dumnezeu, manifestată prin roadele Duhului în viața noastră pe scurt, prin acel Duh puternic, prin acea viață și energie divină, dragostea lui Dumnezeu intră în inima care odinioară urâse legea lui Dumnezeu, care se odihnea peste Domnul nostru cu atâta plinătate, care Îi permitea să facă minuni, care-L pregătea pentru lucrarea Sa binecuvântată de „a face binele”. (Romani 5:5; Ioan 3:34; Matei 12:28; Luca 4:18; Faptele Apostolilor 10:38.) Este Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul Adevărului și al Harului, Mângâietorul, forța de viață puternică și plinătatea dumnezeirii, trimis în lume pentru a-i salva și a-i păzi.
Botezat pentru slujire – Botezul Duhului, fiind botezat în numele Duhul Sfânt (Hagios Pneuma), este un botez pentru slujire. Este o pregătire pe care Dumnezeu o oferă pentru ca noi să putem face lucrarea Sa în felul Său. Însă acest botez trebuie să fie urmat de curățirea de păcat și de golirea de sine…
În Numele Lui – Și cu toate că subiectul este descris în detaliu în Matei 28:19 (R.V.), „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”, totul este inclus în numele lui Isus Hristos; „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii; și voi sunteți compleți în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”. Coloseni 2:9,10. În El se aflau numele sau caracterul Tatălui, propriul Său caracter și plinătatea Duhului. De aceea, când citim că apostolii au botezat în numele Lui, ei au îndeplinit porunca Domnului nostru (Faptele Apostolilor 19:5). Duhul lui Dumnezeu este aici reprezentantul Său, viața Sa dăruită copiilor Săi pentru a-i pregăti pentru slujire. Cei care Îl primesc cu adevărat pe Hristos vor primi și Duhul Său.”
Acum vedem clar ideea exprimată, că formula găsită în Matei 18:29 și în Fapte 2:38 sunt similare. Scriitorii echivalează „în numele lui Isus” cu „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”, și nu ridică pur și simplu niciun conflict între cele două. Se poate vedea, pe bună dreptate, cel puțin cum unii pot concluziona că „în numele lui Isus”, conține autoritatea Tatălui și a Duhului Său. Totuși, această poziție este departe de aceea care respinge „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, pentru a accepta doar „în numele lui Isus”. Această poziție este cea pe care oamenii ar trebui cu siguranță să se ostenească să o promoveze și să o accepte. După cum s-a văzut deja, și după cum se va vedea și în continuare, Spiritul Profeției prin Ellen White folosește în mod constant formula care afirmă: „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”.
Ellen White (1897)
Hristos le-a dat urmașilor Săi o făgăduință fermă că, după înălțarea Sa, le va trimite Duhul Său. „ De aceea, duceți-vă”, a spus El „și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui [un Dumnezeu personal] și al Fiului [un Prinț și Mântuitor personal] și al Duhului Sfânt [trimis din ceruri pentru a-L reprezenta pe Hristos]; învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” {RH 26 octombrie 1897, par. 9}
Cuvântul pe care Domnul mi l-a dat pentru slujitorii noștri și pentru bisericile noastre este: „Mergeți înainte”. „Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer și pe pământ. De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:18-20). {Lt54-1898.23}
HIS NAME, J. C. MUSSELMAN, Review and Herald – 2 aprilie 1901
„Descoperim că, atunci când apostolii au fost trimiși să facă minuni în numele lui Hristos, ei au folosit întotdeauna numele Lui. Credincioșii au fost botezați „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt” și în numele lui Isus au fost scoși dracii. Dacă aceste cuvinte devin o simplă formă, problema nu este că se folosește numele lui Hristos, ci că Duhul Sfânt nu le însoțește. Căci cum poate cineva care nu are Duhul lui Hristos să transmită altuia, prin cuvânt sau faptă, ceea ce el însuși nu are?”
LESSON FOR SUNDAY, 12 mai, 1901 – THE GREAT COMMISSION.
„Ei trebuiau să boteze în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Legea Tatălui este aceea pe care păcătosul a încălcat-o, prin sacrificiul lui Hristos, încălcarea acestei legi este iertată, iar Duhul Sfânt este cel care-l determină să se pocăiască de greșeala comisă, de aici și porunca de a se boteza în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.”
Ellen White (1901)
„Hristos a făcut din botez semnul intrării în împărăția Sa spirituală. El a făcut din aceasta o condiție fermă pe care trebuie să o îndeplinească toți cei care doresc să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Înainte ca omul să-și poată găsi un cămin în biserică, înainte de a trece pragul Împărăției spirituale a lui Dumnezeu, el trebuie să primească întipărirea numelui divin: «Domnul, Neprihănirea noastră»”. Ieremia 23:6. {6T 91.2}
THE OUTCOME OF THE GOSPEL, BY T. H. CRADDOCK, Semnele Timpului – 29 februarie 1904
„«De aceea, duceți-vă» – „de aceea” înseamnă „din acest motiv”; motivul menționat în versetul anterior, și anume: „ Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer și pe pământ”. «De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele (întotdeauna sau până la sfârșitul veacului), până la sfârșitul veacului»” Mat. 28:29, 20.
Afirmația privind botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, împreună cu explicațiile necesare.
Ellen White (1905 – 1906)
„Noi avem dreptul; El ne-a poruncit să mergem „în numele Lui”. El ne-a zis să botezăm în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt și să predicăm Evanghelia Sa”. {Ms192-1905.14}
„Există trei persoane vii din trioul ceresc. În numele acestor trei puteri – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – sunt botezați cei care-L primesc pe Hristos prin credință vie, iar aceste puteri vor conlucra cu ascultătorii supuși ai cerului în eforturile lor de a trăi noua viață în Hristos”. {BTS 1 martie 1906, par. 2}
Alte informații de la Ellen White, ulterior, cu privire la a merge mai departe „în numele Lui”. De asemenea, vedem confirmarea credinței cu privire la trio, precizată aici ca fiind „trei persoane vii” și „trei puteri”.
The Commission and Power, W. M. HEALRY, Adevărul prezent – 9 ianuarie 1909
„Când Isus era pe punctul de a se înălța la cer după învierea Sa, El le-a spus ucenicilor Săi [citește] …Matei 28:18-20. Această solie se adresează tuturor neamurilor. Și Isus a făgăduit că va fi cu solii Săi „în toate zilele”, până când lucrarea se va încheia, „până la sfârșitul veacului”, și că va fi cu ei, nu în slăbiciune, ci având „toată autoritatea(putere)… în cer și pe pământ”. Această putere, așadar, este la dispoziția și în folosul mesagerului lui Hristos. Dar mesagerul trebuie să ducă solia adevărată și să fie găsit „învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Dacă solul nu reușește să „vestească tot sfatul lui Dumnezeu”, dacă din motive egoiste „reține o parte”, atunci făgăduința nu este pentru el. Dar cel care oferă și învață totul, așa cum a învățat Hristos, va avea acces la „toată puterea”, precum și la părtășia și ajutorul Domnului harului și al slavei.”
În unele articole anterioare am întâlnit sentimente puternice exprimate aici, recunoscând Matei 28:19, dar și faptul că mesagerii lui Dumnezeu trebuie să îndeplinească ceea ce Hristos ne-a poruncit să facem. În timp ce următorul citat împărtășește conceptul că „în numele lui Isus” este echivalent cu marea însărcinare cu privire la botez.
Question Corner, Semnele timpului – 26 septembrie 1911
„Botezul în numele lui Isus era echivalent cu ceea ce se afirmă în Matei 28:19, 20 – „ botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. A fi botezat în numele Tatălui însemna a însuși caracterul Tatălui – neprihănirea lui Dumnezeu atribuită lor, toate păcatele lor fiind iertate. A fi botezat în numele Fiului înseamnă o renunțare absolută a eului. „S-a dezbrăcat pe Sine”, ca Dumnezeu să-L umple. A fi botezat în numele Duhului înseamnă a fi pregătit pentru slujire; căci prin puterea Duhului, copiii lui Dumnezeu Îl slujesc, iar prin Duhul Sfânt sunt împărțite fiecăruia dintre ei daruri.”
Următorul și ultimul articol, înainte de a încheia, se referă la cuvintele despre botez ca fiind o „formulă dată de Dumnezeu”, iar apoi vorbește despre ce înseamnă să fii botezat în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.
Baptized Into the Name, C. M. M. Snow, Review and Herald – 26 septembrie 1912
„Există o semnificație în faptul că cei care se predau lui Dumnezeu, ajung să fie posesiunea Sa de bunăvoie și se alătură poporului Său, sunt botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Întreaga formulă dată de Dumnezeu corpului creștin înseamnă ceva… Ce înseamnă să fii botezat în numele Tatălui? Înseamnă că ne-am manifestat dorința de a avea caracterul Tatălui, căci numele Lui reprezintă caracterul Său. Dar pentru a avea caracterul Său, trebuie să fim în armonie cu voința Sa. Având în vedere că voința Lui este exprimată în legea Sa, ceea ce înseamnă că principiile legii, legea în întregime, trebuie să fie principiile de acțiune ale vieții noastre. Hristos le-a declarat urmașilor Săi că, văzându-L pe El, Îl vedeau pe Tatăl. Acest fapt era adevărat pentru că nicio altă voință decât voința Tatălui nu-L anima în toată viața Sa…
Ce înseamnă să fii botezat în numele Fiului? În primul rând, înseamnă că L-am acceptat ca Mântuitor personal, că suntem ai Lui datorită puterii de răscumpărare a sângelui Său vărsat la Golgota. Dar a fi botezat în numele Lui presupune că ne asumăm aceeași atitudine față de Legea lui Dumnezeu pe care a avut-o și El, că eul nostru este așezat pe altar, că nu mai căutăm propriile noastre interese, așa cum Satana le căuta pe ale lui în ceruri, ci, asemenea lui Hristos, renunțăm la eul nostru și ne îmbrăcăm cu hainele slujirii semenilor. Aceasta înseamnă că vom face din experiențele Lui experiențele noastre, că se va vedea în noi spiritul de sacrificiu pe care El l-a manifestat; că interesele altora vor fi mai presus de ale noastre. Înseamnă să adoptăm aceeași atitudine față de ispititor pe care a luat-o Hristos, întorcând spatele ispitei și cu fața spre Dumnezeu pentru a primi puterea și harul care ne vor face biruitori. Viața lui Hristos a fost o viață de slujire. Dacă am fost botezați în numele Lui, înseamnă că am început o viață de slujire…
Ce înseamnă a fi botezat în numele Duhului Sfânt? Duhul Sfânt a fost dat pentru a fi un mângâietor pentru o lume care altfel era lipsită de mângâiere. Nu există mângâiere adevărată pentru cei care nu sunt în adevăr. Așadar, slujba Duhului Sfânt este aceea de a vă „călăuzi în tot adevărul”… Citim că „roada Duhului dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”. Faptul că suntem botezați în numele Duhului Sfânt arată faptul că ne-am exprimat intenția de a aduce astfel de roade în viața noastră. Dar a fi botezați în acest nume și a aduce roade de un caracter diferit înseamnă că am negat numele în care am fost botezați și că viețile noastre neagă ceea ce buzele noastre mărturisesc…
Așadar, botezându-ne în numele Tatălui, suntem puși în fața lumii ca reprezentând caracterul Său; dacă botezându-ne în numele Fiului, suntem puși în fața lumii ca aceia a căror viață reprezintă viața lui Hristos; și dacă botezându-ne în numele Duhului Sfânt, suntem puși în fața lumii ca aceia care sunt consacrați în mod special slujirii altora și aducerii de roade pentru împărăție, atunci ce grijă și sârguință, ce atenție și consacrare ar trebui să manifestăm în toate gândurile, cuvintele și faptele noastre!”
Concluzie
Dacă răsfoim primele publicații adventiste de ziua a șaptea, pare imposibil să găsim ceva care să nege formula „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Această gândire nu pare să existe deloc.
De asemenea, în timp ce acest document nu abordează problema din punct de vedere istoric, iată câteva exemple ale scriitorilor timpurii care afirmă că marea însărcinare din Matei 28:19: În Didahia 7:1, datată în secolul I d.Hr. veți găsi: „Iar în ceea ce privește botezul, să botezi în felul următor: După ce ați spus mai întâi toate acestea, botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, în apă curgătoare”. Iustin Martirul, un autor creștin din secolul al II-lea, în prima sa Apologie, afirmă: „Apoi sunt aduși de noi acolo unde este apă și sunt renăscuți, căci atunci primesc spălarea în apă în numele lui Dumnezeu Tatăl și Stăpânul tuturor și al Mântuitorului nostru Isus Hristos și al Duhului Sfânt…”. Irineu, în cartea sa „Împotriva ereziilor” (190 d. Hr.) Cartea 3, 17:1 susține că: „Și iarăși, dând ucenicilor puterea nașterii din nou în Dumnezeu, le-a zis: «Mergeți și învățați toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt»”. Tertulian, a afirmat în scrierile sale „Despre Botez” (200 d.Hr.): „Căci legea botezului a fost stabilită, iar formula prescrisă: „«Duceți-vă», a spus, «și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt». Prin compararea cu această lege a acelei definiții: «Dacă un om nu va fi renăscut din apă și din Duh, nu va intra în împărăția cerurilor», credința a fost legată de necesitatea botezului”.
Deci, se pare că pionierii AZȘ au acceptat Matei 28:19 și însărcinarea de a boteza în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. În concluzie, cele ce urmează eu consider de ce, aparent, există un conflict în ceea ce privește formulele. Ellen White a spus în cele ce urmează: Hristos i-a asigurat: „«Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ». Ei trebuiau să meargă în numele Lui și le-a făgăduit slujirea Duhului Său…” {RH 15 martie 1898, par. 3}
În numele Lui trebuia să se ducă mai departe războiul adevărului împotriva rătăcirii, răsturnând fortărețele idolatriei și a păcatului. Oamenii trebuiau să fie îndemnați să răspândească adevărul în toate limbile și națiunile, dând trâmbiței un sunet sigur pentru a trezi națiunile adormite din apatia și moartea spirituală. Ucenicii trebuiau să fie martorii Săi.
Fiecare faptă a lor trebuia să atragă atenția asupra numelui Său, ca deținând acea putere esențială prin care oamenii pot fi aduși în unitate cu Cel care este sursa oricărei puteri și eficiențe. Ei trebuiau să-și axeze credința în Cel care este izvorul milei, binecuvântărilor și puterii. Trebuiau să prezinte cererile lor Tatălui în numele Lui, și atunci rugăciunile lor vor fi ascultate… Ellen White încheie paragraful afirmând că: „Ei trebuiau să boteze în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Numele lui Hristos trebuia să constituie parola, cuvântul lor de ordine, semnul prin care să fie deosebiți, legătura unirii lor, autoritatea activității lor, cum și izvorul succesului lor. Nimic nu avea să fie recunoscut în Împărăția Sa, dacă nu purta Numele Său și semnătura Sa”. {RH 15 martie 1898, par. 6}
Aparent, se pare că se întâmpla ca și cum toată lucrarea lor era făcută în numele lui Hristos, mergeau înainte în numele Lui. Când trebuiau să se ridice pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, inclusiv de a boteza, își „fluturau” semnului pe care scria: „în numele lui Isus”, dacă doriți. După care apoi botezau efectiv oamenii folosind cuvintele care au ieșit de pe buzele lui Isus Hristos, botezând „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Aceasta pare a fi cea mai bună concluzie conform dovezilor examinate. A le vedea ca fiind echivalente poate fi de înțeles până la un anumit punct. În timp ce a nega cu totul, formula „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”, trebuie considerată o respingere a inspirației și a poziției istorice AZȘ.
Traducere: Igor Sârbu